Calugarii fug goi in ciurde ,peste muntii negri si stancosi…fug stapaniti de cele mai ingrozitoare frici….copiilor le pleznesc corzile vocale ca niste sfori putrede incercand sa isi salveze maruntaiele din gurile bestiilor infometate.Nu reusesc.Raman goi ca niste carcase de vioara macainate de viermi.Femei insarcinate se tarasc prin codrii reci si cetosi….desisuri de spini vigurosi ca niste cutite….atatea tepi si betisoare au infipte in carnea degerata incat seamana cu niste arici imbibati in sange si frunze uscate…odata cu lasarea serii devin tot mai reci si raman intepenite acolo….niste strigate imortalizate pe veci…guri innabusite cu urzici si copii care putrezesc in pantece…

‘’Dumnezeule ! Domnul nostruuuuu!’’ striga babele in cor improscand dinti si sange spre stelele ce se retrag nepasatoare spre neanturi indepartate…Ingeri cancerosi isi ling aripile amputate tarandu-se pe acoperisurile templelor….

Teribila noapte va urma….


……………………………………………………………………………………………………………………………………………


Daca urci pe fostul chiosc de ziare al oraselului nostru,poti sa ii vezi ochii inveninati si absenti,prin geamul rulotei,uneori.

Imediat dupa ce glazura portocalie se dizolva,enigmatic si paraseste cimitirul de masini lasand reci culorile fierataniilor distorsionate,Fenia se apropie de fereastra rulotei sale cocotate in copac…

Sta izolata acolo tot timpul….cu talpile lipite de table rece isi pierde constiinta si se retrage in prapastiile trecutului…in lumea sa galbuie unde scenele se intrepatrund….toate elementele hologramice de decor intra lent unele in altele…se suprapun…se departa….se apropie…iar intra unele in altele….La fel fac si doi indragostiti.Tot acum.Se iubesc frenetic sub un tavan inalt si gaurit prin care are acces in incapere lumina rece a lunii pline.

Cu fata impestritata de umbre monotone proiectate din jaluzele si din geamul patat cu mustar,savureaza miresmele celor mai rafinate parfumuri,gustul celor mai dulci buze feminine si tumultul unui oras nemarginit,acoperit si el de umbrele dinamice ale masinilor plutitoare.

Asa,ridicata pe varfurile picioarelor uscative ca niste coji de seminte,incepe sa rasufle convulsive sis a tremure tot mai violent,afundandu-se tot mai adanc in aceea metropola,care palpaie ca un bec defect inlauntrul sau. Sali de opera parasite.Agitatie mare.Nopti.Multe nopti.Ecouri ale unor rasete indepartate.Baruri extravagante de noapte. Fasii de soare inghetat care cad lenese peste labirintul urban si formeaza nameti.Panouri publicitare defecte.Pereti naclaiti cu litere lipicioase de ruj. Hoteluri ieftine.WC-uri captusite cu mate uscate.Asternuturi roase de molii.Patefoane.Sunete intepenite in eternul fum de tigara.Sani dezgoliti si acoperiti de sudoare…framantati pana la os. Cutie toracica.Iar ruj.De data aceasta intins pe obraz ca un Chelsea Smile.Degete umede.Unghii lungi ca de drac.Vagin.Orgasm mut….toate se suprapun,se indeparteaza,se apropie,se intercaleaza,se intrepatrund…apoi,dup ace un circar excentric isi incheie scurtul discurs toata harmalaia se indeparteaza in intuneric,lucind tot mai fad printre canalele cerebrale ale Fenie….iar dintre senzualele buze feminine sunt eliberate mii de tipete disperate…dinti…muci si sange….totul pe simfonia unor scancete de bebelus,care se aud tot mai pronuntat…toata caldura aceea familiara dispare,si totul devine rece si ireal.Fierataniile ude si ruginite susotesc hade intre ele…fac glume nesarate…si ironii la care participa si sobolanii agatati prin garduri de sarma ghimpata.


…………………………………………………………………………………………………………………………………………………


Toata magia acelei lumi himerice s-a stins si s-a transformat in dor.Borcanul in care isi tine Fenia inchis prezentul ii apare in fara ochilor adanciti inca in acea metropola…care acum e desert negru.Sanii frumos modelati pe care si-I aduce aminte ca prin vis mai apar doar ca niste conturi vagi si vibrate in vid...dispar repede si siluetele acelea. Fenia o striga innecata de lacrimi….E singura sub caldarea neagra,stropita cu stele.In curand se face dimineata.Ceata densa de noiembrie ii invaluie rulota intr-o perdea rece.

Printre lacrimile cleioase,Fenia isi vede prezentul inchis in borcanul acela butucanos…il priveste absenta prin peretele verzui si zgariat …are mintea inca mumificata intr-un parfum care devine tot mai slab…Atat de respingator i se pare borcanul acela…isi priveste flegamtica prezentul cum pulseaza amarat ca o inima bolnava.

Dupa o vreme muschii fetei incep sa ii vibreze…Innebunita de scarba,Fenia icepe sa planga nevrotic…apoi se napusteste animalic asupra borcanului….il scuipa…il tranteste….il scrijeleste cu unghiile roase pana in carne…il loveste cu pumnii atat de puternic si de des incat falangele ii ies prin piele ca degetele unui cersetor prin manusile sale ponosite.

…Istovita,se aseaza langa frigiderul in care pastreaza cutii goale de la farduri si sampoane.Cat de mult isi doreste ca acel borcan in care-I zace prezentul sa dispara pentru totdeauna…Are privirea livida si respira ca un taur oboist….Privind dezgustata cum scarbosenia aceea se balaceste in propiile fecale,Fenia capata forte tot mai diabolice,care o fac sa isi dea ochii peste cap si sa zgarie podeaua de tabla cu unghiile de la picioare…Se napusteste turbata asupra borcanului.Din nou….Mai bestiala ca niciodata,il musca pana cand isi rupe dintii in sticla groasa…apoi isi crapa fruntea in lupta aceea acerba….il azvarleste urland prin geamul pictat cu mustar intarit apoi sare si ea din rulota ca un jaguar in flacari…Cu un harlet care zacea in buruieni incepe sa sape in pamant,cu miscari grabite si hotarate…inumane…scoate la suprafata cadavre tragandu-le de maini si de picioare….mortaciuni stafidite si tepene.Schelete care par turnate in bronz.Cu o ireala expresie de calm intiparita pe figura,trage afara zeci de trupuri pamantii…femururi.Sireaguri de vertrebre…cutii toracice in care pamantul sta captiv ca intro colivie si maini care danseaza fara vlaga in ceata aceea densa….

Le tranteste pe toate peste borcan.Peste prezent…ii ignora tipetele ingrozitoare ca ale unui bebelus sub un cutit aztec…Toate aceste tipete se aud tot mai infundat sub gramada de oase putrezite….cohoarde de rame si viermi….Si multa,multa muzica…Si inca ce muzica! Hit-urile timpurilor sale se aud tot mai tare,curgand din palnia patefonului…Narile finute i se desfata in miresme dragi,iar fasii de soare inghetat cad molcom din cerul cimentiu.Moara de vant se invarte in inalt iar vocea ghidusa a unui comedian rasuna din difuzoarele prafuite ale televizorului sau de lemn.

Si pe straduta de langa chiosc e larma mare…Barbati bine imbracati trec cu bradul la subsoara si ii striga Feniei ‘’Sarbatori fericite!’’…Iar Fenia le zambeste amabil de dupa crengile bradului proaspat impodobit din fata casei….de dupa crengile sale incarcate cu maxilare si oase de tot soiul….toti vecinii se arata incantati privindu-l…zambeau uimiti privindu-I varful in care trneaza craniul ei.Al Feniei.




Romanitan Nicolae.Decembrie 2009.